Saturday, August 15, 2015

" Sântămaria Mare"...



Împărtăşesc aceste imagini 
în categoria 
"martor al timpului meu"
şi vă mărturisesc că mă simt intrigată la vederea acestui produs...

DEX spune aşa:
"ICOÁNĂ, icoane, s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine creștină sacră (reprezentându-l pe Isus Hristos, pe Maica Domnului, un sfânt sau scene cu teme religioase) realizată în diferite tehnici și folosită ca obiect de cult. ♦ P. ext. (Înv.) Tablou, desen, ilustrație. 2. Fig. Imagine, chip. – Din sl. ikona. "

Este tortul acesta sacru?!
Este el un obiect de cult?!
Mă întreb...oare dacă muşti cu poftă o bucată din "Adormirea Maicii Domnului" ţi se iartă mai uşor păcatele, te încarci cumva cu o anume sfinţenie?!
Oare Sfinţii chiar binecuvîntează asta?!






     A nu se înţelege că sînt împotriva tehnologiilor!
Doar mă strădui să îmi explic de ce aş vrea să muşc din mulţimea de sfinţi prezentă la momentul Adormirii!


   ..."unde eşti copilărie cu sărbătoarea asta cu tot"?!
                    şi cu o anume simplitate...






Thursday, May 7, 2015

"Curat-murdar Coane Fănică!"...


...e tare ciudat să aştepţi, singură, într-o staţie de microbuz unde de obicei staţionează cu nonşalanţă fetiţele care "în loc de aură personală poartă urechiuşe de iepuraş"...şi aşteaptă cu nerăbdare vînătorul ce devine vînat!

Sunday, April 12, 2015

gînduri dintr-o săptămînă "altfel"...



Paradoxal!
...în Vinerea Mare a lui 2015 oraşul poluat mirosea puternic a cozonaci!...în timp ce satul copilăriei mele "mirosea" a trafic intens, praf, beton, gropi pentru "Marea CANALIZARE"...gata!...s-a dus cu "povestea din fundul curţii"...ne civilizăm!...avem chiar şi străzi!...unele cu nume de Sfinţi!...cîndva, mai mult ca probabil, satul va deveni un cartier al oraşului şi poate că va mirosi din nou a cozonaci!...de iarbă verde nu cred că va mai fi vorba...avem parte deja de primele semne ale civilizaţiei...de o parte şi de alta a drumului, prin pădure şi nu numai, pungi de plastic, peturi, ambalaje de la tot felul de "delicate-s-e'uri" şi multe alte lucruri nefolositoare la casa omului…printre ele, timide, florile pe care le adunam în copilărie...”Floarea Paştelui”, Brebenei, Toporaşi, Mierea Ursului, Ciuboţica Cucului...

Într-un soi de revoltă interioară mi-am lăsat sacoşele cu cîteva cumpărături de la supermarket!!! pe marginea drumului şi am intrat cu oarecare repulsie în pădure...aş fi vrut să fiu o vrăjitoare bună şi într-o clipă să fac să dispară absolut toată mizeria aruncată cu nepăsare şi nesimţire la întîmplare dar „peştişorul de aur” nu era prin preajmă să îmi perceapă vrerea aşa că m-am resemnat culegînd cîteva din minunatele flori care mi-au încălzit şi colorat copilăria concentrîndu-mă pe amintiri frumoase de atunci...dar revolta continuă să mă macine...

...mergem pe drum, ne pregătim să ne primenim cu Lumina Învierii, facem eforturi să ne dereticăm casa, „să ne prindă Învierea curaţi” dar cînd vom deretica oare prin propriile noastre conştiinţe?! Cînd ne vom întreba ce facem cu natura pe care o murdărim sistematic fără să ne gîndim la consecinţele actelor noastre?! 
Cît vom mai umbla pe cale adormiţi şi somnambuli?!

E trist pentru că Frumosul devine amintire iar urîtul cîştigă tot mai mult teren!


Oare de ce românii aşteaptă să vină "IEPURAŞUL" cu tot ce îşi doresc ?!


Ce bine că slujba Învierii are loc noaptea!...



















                         
                                       se simte acut nevoia creării unor locuri de parcare
                                                              mai tăiem un copac!
                                                             problema e rezolvată!






                                                                     


                                                   ...ei sînt în armonie cu natura!