Paradoxal!
...în
Vinerea Mare a lui 2015 oraşul poluat mirosea puternic a cozonaci!...în timp ce
satul copilăriei mele "mirosea" a trafic intens, praf, beton, gropi pentru
"Marea CANALIZARE"...gata!...s-a dus cu "povestea din fundul
curţii"...ne civilizăm!...avem chiar şi străzi!...unele cu nume de
Sfinţi!...cîndva, mai mult ca probabil, satul va deveni un cartier al oraşului
şi poate că va mirosi din nou a cozonaci!...de iarbă verde nu cred că va mai fi
vorba...avem parte deja de primele semne ale civilizaţiei...de o parte şi de
alta a drumului, prin pădure şi nu numai, pungi de plastic, peturi, ambalaje de
la tot felul de "delicate-s-e'uri" şi multe alte lucruri
nefolositoare la casa omului…printre ele, timide, florile pe care le
adunam în copilărie...”Floarea Paştelui”, Brebenei, Toporaşi,
Mierea Ursului, Ciuboţica Cucului...
Într-un soi de revoltă interioară mi-am lăsat sacoşele cu cîteva cumpărături de la supermarket!!! pe marginea drumului şi am intrat cu oarecare repulsie în pădure...aş fi vrut să fiu o vrăjitoare bună şi într-o clipă să fac să dispară absolut toată mizeria aruncată cu nepăsare şi nesimţire la întîmplare dar „peştişorul de aur” nu era prin preajmă să îmi perceapă vrerea aşa că m-am resemnat culegînd cîteva din minunatele flori care mi-au încălzit şi colorat copilăria concentrîndu-mă pe amintiri frumoase de atunci...dar revolta continuă să mă macine...
Într-un soi de revoltă interioară mi-am lăsat sacoşele cu cîteva cumpărături de la supermarket!!! pe marginea drumului şi am intrat cu oarecare repulsie în pădure...aş fi vrut să fiu o vrăjitoare bună şi într-o clipă să fac să dispară absolut toată mizeria aruncată cu nepăsare şi nesimţire la întîmplare dar „peştişorul de aur” nu era prin preajmă să îmi perceapă vrerea aşa că m-am resemnat culegînd cîteva din minunatele flori care mi-au încălzit şi colorat copilăria concentrîndu-mă pe amintiri frumoase de atunci...dar revolta continuă să mă macine...
...mergem pe drum, ne pregătim să ne primenim
cu Lumina Învierii, facem eforturi să ne dereticăm casa, „să ne prindă Învierea
curaţi” dar cînd vom deretica oare prin propriile noastre conştiinţe?! Cînd ne
vom întreba ce facem cu natura pe care o murdărim sistematic fără să ne gîndim
la consecinţele actelor noastre?!
Cît vom mai umbla pe cale adormiţi şi somnambuli?!
Cît vom mai umbla pe cale adormiţi şi somnambuli?!
E trist pentru că Frumosul devine amintire iar urîtul cîştigă tot mai mult teren!
Oare de ce românii aşteaptă să vină "IEPURAŞUL" cu tot ce îşi doresc ?!
Ce bine că slujba Învierii are loc noaptea!...
...ei sînt în armonie cu natura!
se simte acut nevoia creării unor locuri de parcare
mai tăiem un copac!
problema e rezolvată!
